Ce este psihologia?

    Psihologia (din limba greacă: ψυχή psyché = suflet, λόγος logos = știință) este știința care studiază comportamentul uman, inclusiv funcțiile și procesele mentale ca inteligența, memoria, percepția, precum și experiențele interioare și subiective cum sunt sentimentele, speranțele și motivarea, procese fie conștiente, fie inconștiente.

  În acest cadru general al activității psihice distingem următoarele categorii:

Conținut psihic sau de conștiință: elementul care, intr-un moment determinat, face obiectul unei funcțiuni psihice.

Funcțiuni psihice: modalitatea specifică a activităților conștiente independent de conținutul lor.

  Mecanisme psihice: modalitatea specifică a activităților inconștiente.

Sfere sau straturi psihice: ansamblul de funcțiuni și mecanisme comune unei anumite funcțiuni psihice (de ex.: sfera afectivă, sfera cognitivă etc.).

 Tipul psihologic: ansamblul caracteristicilor individuale intelectuale, afective și voluntare care pot fi schematizate într-un mod abstract (personalitatea).

  Psihologii adoptă diverse modalități în studiul activității psihice. De exemplu, psihologia experimentală folosește metode știițifice în descrierea și înțelegerea cauzelor și relațiilor reciproce ale unor procese diferite cum sunt percepția, învățarea, memorizarea și comportamentul social. Psihologia umanistică face mai de grabă investigații calitative pentru a cerceta experiențele subiective ale ființelor umane.

  De la înființarea primului laborator experimental de psihologie de către Wilhelm Wundt în 1879 la Universitatea din Lipsca (Leipzig), psihologia s-a separat treptat de filozofie, din care provenea, pentru a deveni o specialitate de sine stătătoare cu o serie de direcții și subspecialități, care dispun doar în parte de un limbaj comun.

======================================

Iata cateva noțiuni fundamentale ale psihologiei:

  Afectivitatea este o componentă fundamentală a psihicului uman, la fel de prezentă în comportamentul și activitatea noastră cotidiană ca și cogniția. Nu întâmplător, analiza psihologică s-a învârtit întotdeauna în jurul relației rațiune-emoție, cu exagerările cunoscute – în direcția supraestimării rațiunii și subestimării afectivității sau în direcția supraestimării rolului trăirilor emoționale și subestimării rolului rațiunii.

  Atenția se definește ca funcție sau mecanism de orientare, focalizare și fixare a conștiinței asupra unui obiect, sarcini, întrebări, probleme, etc.

Atenția face parte din categoria fenomenelor psihice care susțin energetic activitatea. Ea este o funcție prin care se modulează tonusul nervos, necesar pentru desfășurarea celorlalte procese și structuri psihice. Prezența ei asigură o bună receptare senzorială și perceptivă a stimulilor, înțelegerea mai profundă a ideilor, o memorare mai trainică și mai fidelă, selectarea și exersarea mai adecvată a priceperilor și deprinderilor, s.a.m.d.

  Conștiința este un sentiment pe care omul îl are asupra moralității acținilor sale.

Până în acest moment nu s-a găsit o explicație științifică validă despre aceasta, știința cautând deseori să coreleze conștiința cu conștiența.

  Se spune despre conștiință că este "glasul lui Dumnezeu" în om. În urma observării atente a manifestării acesteia se poate constata că omul simte sau aude conștiința și abia apoi intervine cu gândirea pentru a transpune sau nu îndemnul acesteia. Cu alte cuvinte, gândirea (reflecția) intervine după ce se manifestă conștiința și nu invers.

Deci este eronat a se afirma că, conștiința ar fi o reflectare (adică gândire) asupra sinelui deoarece mai întâi apare sentimentul (mustrarea, îndemnul) și abia apoi reflectarea asupra cauzelor acestuia.

Prin conștiință omul este mereu "anunțat" asupra unei fapte rele făptuite sau în curs de făptuire. Conștiința "ne mustră" numai atunci când facem ceva rău, manifestându-se independent de voința noastră.

  Emoția (din franceză émotion, italiană emozione este definită ca o reacție afectivă de intensitate mijlocie și de durată relativ scurtă, însoțită adesea de modificări în activitățile organismului, oglindind atitudinea individului față de realitate. Emoția poate fi clasificată ca un sistem de apărare, întrucât psihologic emoția afectează atenția, capacitatea și viteza de reacție a individului dar și comportamentul general. Fiziologic vorbind, emoțiile controlează răspunsurile la anumite situații, incluzând expresia facială, tonul vocal dar și sistemul endocrin, pentru a pregăti organismul pentru anumite urmări.

Spre exemplu, sentimentul de frică declanșează reacții precum transpirație intensivă, accelerearea bătăilor inimii împreună cu creșterea temperaturii corporale dar și reacții psihice precum spontaneitatea și predispoziția la luarea de decizii neașteptate. Totuși, percepția și reacțiile ce survin în urma emoțiilor diferă de la individ la individ.

  Gandirea reprezinta nivelul cel mai inalt de prelucrare si integrare a informatiei despre lumea externa si despre propriul nostru EU. Prin ea se realizeaza saltul calitativ al activitatii de cunoastere de la particular la general, de la accidental la necesar, de la simpla constatare a existentei obiectului la interpretarea si explicarea lui legic-cauzala, se face trecerea de la procesele psihice cognitiv senzoriale la cele cognitiv superioare.

Prin urmare, gandirea este procesul psihic de reflectare mijlocita si generalizat-abstracta - sub forma notiunilor, judecatilor si rationamentelor - a insusirilor comune, esentiale si necesare ale obiectelor si a relatiilor legice, cauzale intre ele.

  Memoria este un proces psihic care constă în întipărirea, recunoașterea și reproducerea senzațiilor, sentimentelor, mișcărilor, cunoștințelor etc. din trecut. Memoria definește dimensiunea temporală a organizării noastre psihice, integrarea ei pe cele trei segmente ale orizontului temporal – trecut, prezent, viitor.

Grație memoriei, ființa noastră psihică, eul, dobândește continuitatea identității în timp. Fără dimensiunea mnezică, am trăi numai prezentul clipei, am fi în permanență puși în fața unor situații noi, pentru care nu am dispune de nici un fel de experiență elaborată, de nici un procedeu de abordare și rezolvare, ne-am zbate permanent în jocul încercărilor și erorilor, adaptarea devenind, practic, imposibilă.

  Motivația constituie temeiul comportamentelor și activităților pe care le prestează indivizii în cadrul grupului în funcție de specificul solicitărilor ce decurg dintr-o categorie sau alta de relații funcționale (relații dintre subiect și sarcinile activității). În cazul relațiilor de muncă, problema motivației se pune în legătură cu sensul și rațiunea atribuită de individ rolului său profesional. În funcție de modul în care se realizează valorizarea socială a muncii (felul cum este privită, înțeleasă și practicată munca) și de contextul social, se realizează și motivația celui care muncește. Motivația se bazează pe trebuințe, acestea fiind substratul cauzal imediat al celor mai diferite activități și comportamente interumane. Motivul nu apare ca derivat al unei trebuințe singulare, ci ca expresie a modului în care acestea interacționează în sistem. Forma cea mai înaltă a motivației este motivația internă, care apare atunci când rolul profesional cu care interacționează subiectul devine el însuși o necesitate. O astfel de motivație condensează în sine trebuința de activitate a subiectului, valorizarea socială pozitivă a activității acestuia și conștientizarea importanței sociale a activității desfășurate.

  Stresul are o influență psihologică și fiziologică asupra sensibilzării organismului, la o acțiune intensă și de durată poate declanșa îmbolnăviri de gravitate diferită.

Studiile efectuate au demonstrat prezența și creșterea concentrațiilor in sânge a hormonilor de stres ca adrenalina, noradrenalina dacă aceste concentrații persistă timp mai îndelungat, produc: leziuni a pereților vaselor sanguine, ce afectează organe ca rinichiul ducând la o insuficiență renală și exitus (moarte). Reacția la stres înseamnă puterea de a învinge sau de a fi învins de povara greutăților sau problemelor de stres fizic și psihic cu efecte asemănătoare șocului dar acesta din urmă are o acțiune mai rapidă și mult mai intensă.

  Sufletul este adesea considerat parte integrală și esențială pentru conștiință și personalitate, poate funcționa ca un sinonim pentru spirit, minte sau sine, deși despre termenul de suflet s-a spus că funcționează într-un mod suficient de diferit de spirit și psihic încât să nu fie folosit interschimbabil

  Parapsihologul Lucian Iordănescu, scrie despre suflet ca : "reprezintă cea de a doua structură a entităţii umane, situată între corpul fizic şi cel spiritual. Se manifestă ca proiecţie individualizată a spiritului coordonat de conştienţă şi este transgresat în planul energetic pe un câmp vibratoriu cuprins între valoarea de 4 şi 60 hertzi (Hz) structurat perceptiv pe 4 paliere de frecvenţă Delta 4 Hz; Teta 4—7 Hz; Alfa 7— 14 Hz şi Beta 14— 60 Hz. Se manifestă prin reacţii emoţionale (IE) sub imperativul a trei forţe coordonatoare: senzaţie, sentiment, dorinţă şi se exprimă prin reacţii emoţional-volitive în comportament. Senzaţia se alimentează cu energie de tip PRANA, sentimentul cu energie de tipul FOHAT, iar dorinţa cu energie de tipul KUNDALINI. Emoţia, ca produs al celor trei tipuri de forţă generează o energie de tipul MANA şi este rezultatul raportului dintre senzaţie, sentiment şi dorinţă. se măsoară în Unităţi de Conştienţă (U.C.), raportate la o scală de la 1 la 100."

Care este diferenta dintre consiliere psihologica si psihoterapie?

 Psihoterapia adopta un model medical in timp ce consilierea adopta un model educational al dezvoltarii fiintei umane. 

 Consilierea psihologica se deosebeste de psihoterapie. Numai psihoterapeutul poate face interventie psihologica pentru psihopatologie, in timp ce consilierul psihologic se focalizeaza pe optimizare si dezvoltare personala, probleme psihologice sau de patologie somatica In care sunt implicati factori psihologici.

    Psihoterapeutul utilizeaza cunostintele sale de psihologie si dinamica interpersonala pentru a ajuta oamenii sa descopere si sa rezolve diferite aspecte care ii tulbura in viata lor interioara sau in relatiile cu ceilalti. Psihoterapia utilizeaza analiza, interpretarea si uneori sugestia astfel incat pacientul sa dobandeasca o mai mare eficienta personala. 

 Consilierea psihologica este centrata pe ceea ce apartine prezentului: acum si aici, este focalizata pe o problema anume, este o interventie de durata scurta sau medie, se adreseaza comportamentelor problematice ale clientului, optimizarii capacitatilor sale de comunicare, cat si altor aspecte bine delimitate. Consilierea psihologica nu este o forma de tratament a tulburarilor mentale în timp ce psihoterapia pune accentul pe interventie, tratament, si reconstructie a personalitatii. 

==============================================

Consilierea are un caracter formativ, se axeaza pe dezvoltarea unor abilitati practice sau personale, in timp ce psihoterapia se concentreaza pe suferinta interioara (tristete, anxietate, durere, doliu sau separare, frici, compulsii, atacuri de panica, s.a.).

Tipuri de psihoterapie si consiliere:

*******Consiliere psihologica

Ce este? 
Consilierea psihologica reprezinta o modalitate de interventie psihologica care abordeaza probleme legate de adaptare sau de dezvoltare personala, propunadu-si ajutarea clientului pentru a gasi solutii de rezolvare pragmatica a anumitor probleme psihologice in maniera personala.

Cui foloseste?

Copiilor care pot avea diferite probleme de adaptare scolara sau de relationare;

Adolescentilor care se simt dezorientati profesional ori au dificultati relationale;

Parintilor care se confrunta cu greutati in relationarea cu adolescentul sau copilul lor;

Adultilor care trec prin perioade dificile (presiuni profesionale sau sociale, divort, stres);

Membrilor unei familii cu tensiuni in relationare

Tuturor persoanelor (indiferent de varsta) care au nevoie de sustinere ori care doresc sa faca schimbari importante in viata lor.

Cum te poate ajuta? Te ghideaza in identificarea:

problemelor de adaptare scolara, profesionala, sociala, relationala;

conflictelor personale; problemelor comportamentale si/sau emotionale;

conflictelor familiale;

problemelor de identitate, s.a.

te ajuta sa explorezi si sa inlaturi cauzele problemelor tale;

iti dezvolta capacitatea de a face schimbari in plan psihologic dar si in viata ta;

iti imbunatateste capacitatea de a lua decizii, de a face schimbari;

iti dezvolta abilitatea de a-ti valorifica potentialul si resursele personale, s.a.

******Psihoterapie

Ce este?

Psihoterapia reprezinta procesul prin care sunt examinate prin tehnici diverse sentimentele, gandurile, continuturile psihologice, evenimentele, valorile personale cu scopul diminuarii si/sau inlaturarii tulburarilor sau problemelor psihologice, avand o durata mai mare decat consilierea deoarece abordeaza problemele mult mai profund.

Cui foloseste? Persoanelor (indiferent de varsta) care:

se simt coplesite de problemele vietii;
nu reusesc sa evolueze in plan personal sau profesional;
sunt cuprinse de depresie, anxietate, furie, frici, atacuri de panica;
au dificultati grave in relationare;
au o boala cronica (ele insele ori un alt apropiat) si se simt doborate de ea;
nu pot lua decizii importante;
nu reusesc sa-si exprime emotiile si gandurile;
se poarta imatur;
nu reusesc sa mentina relatii importante;
au probleme sexuale;
au perturbari ale comportamentelor alimentare (anorexie sau bulimie);
simt ca si-au pierdut echilibrul, s.a.
Cum te poate ajuta?

Sa te sustina intr-o perioada dificila;
Sa-ti clarifice sentimentele, simptomele, relatiile, continuturile psihice;
Sa te ajute sa gasesti cauzele dificultatilor tale;
Sa-ti dezvolti si sa-ti descoperi calitati si resurse personale;
Sa-ti recapeti echilibrul interior;
Sa-ti recapeti controlul propriei vieti;
Sa-ti realizezi propriul potential;
Sa iei decizii personale;
Sa-ti exprimi emotii, ganduri intr-un mod autentic;
Sa te maturizezi;
Sa-ti intelegi trecutul pentru a-ti putea construi viitorul;
Sa-ti rezolvi probleme sexuale;
Sa stabilesti si sa mentii relatii sanatoase s.a.
Atat consilierea psihologica dar si psihoterapia pot fi realizate in maniera individuala si sau de grup, fiecare avand un anumit cadru, metode si recomandari specifice.


Consilierea psihologica si psihoterapia de grup ofera contextul de grup in care sunt reconectate si redimensionate relatiile interpersonale, creandu-se oportunitatea de a fi impreuna cu altii, de impartasi sentimente, idei, de a dobandi un mai bun autocontrol asupra situatiilor generatoare de conflict, de a primi si oferi suport emotional.

==============================================
DEPRESIA  SI  STRESUL

Stresul se recunoaste prin neastampar, stare de neliniste, senzatie neintrerupta de agitatie, dorinta de a incepe multe lucruri, dar care nu se finalizeaza, anxietate, depresie, indrazneala neobisnuita, agresivitate, nerabdare, senzatia de vinovatie in momentele cand nu exista activitate, un interes scazut pentru propriul aspect, alimentatie intamplatoare, culcatul la ore tarzii, cu un somn neodihnitor.

Simptomele fizice: inceput de ulcer, hipertensiune, cefalee, trezirea dimineata intr-o stare de disconfort, lipsa de relaxare, tahicardie, greata, foame nevrotica, transpiratie abundenta, caderea parului.

La nivel cognitiv: dificultate de concentrare, memorie labila, distragerea usoara a atentiei, diminuarea productivitatii, ineficienta in orice actiune.

Evenimentele care pot produce aparitia stresului sunt: moartea unei persoane apropiate, divortul, insuccesul profesional, mutarea din localitate, la alta adresa, la un alt serviciu, aparitia unor boli grave, efectuarea unei munci monotone, hiperactivitatea, asumarea unor responsabilitati prea mari.

REFLEXOTERAPIE:

in acest caz se maseaza punctele TM19 - dispersie, VF8 - dispersie, situat la 1 CUN deasupra marginii superioare a urechii, VU2 - dispersie, situat la extremitatea interna a sprancenelor, TF23 - dispersie pe meridianul "trei focare", situat in scobitura din fata 

STAREA DE NERVOZITATE

Persoana suferinda de nervozitate se manifesta prin neliniste, hipersensibilitate, surexcitare. Sunt persoane predispuse natural acestei stari, care, prin autocontrol, autosugestie si un mod de viata rational, poate fi atenuata. Stresul permanent, ambitia nemasurata, epuizarea fizica si intelectuala, surmenajul, zgomotele, mediul ambiant daunator, conflictele psiho-sociale nerezolvate, favorizeaza tulburarile nervoase. Fenomenele care le insotesc sunt: crampele la stomac, constipatia sau diareea, hipertensiunea, palpitatiile, ametelile. Poate avea si cauze hormonale cum ar fi pubertatea, menopauza, andropauza, sau poate fi provocata de consumul in exces a substantelor excitante (alcool, cafea, tutun, alte substante excitante ale sistemului nervos).

PREVENIREA SI TRATAMENTUL NATURIST:

*Evitarea starilor conflictuale, a stresului, a eforturilor epuizante fizice sau intelectuale.
*Se recomanda plimbari in aer liber, exercitii usoare de relaxare.
*Se trece la alimentatie bazata pe fructe si legume proaspete, bogata in vitamine si minerale.
*Se fac spalari cu otet de mere, bai de sezut cu ceai din sunatoare.
*Seara, inainte de culcare, se bea cu inghitituri mici lapte cald, cu miere.
*Se beau ceaiuri din plante ca: musetel, conuri de hamei, pelin, roinita, maghiran, talpa gastii, tei, valeriana, sunatoare, tataneasa, nalba mare.
*Se fac frectii cu ulei din pin, roinita, portocal, lemn de santal, sau inhalatii in baia de aburi.
*Ca preparate naturale se recomanda paducelul si macul in capsule gelatinoase.

SOMNUL

Pe langa nutritie, digestie, respiratie, un alt pilon al sanatatii este somnul. in timpul somnului, organismul "isi incarca bateriile", principalele functii au loc intr-un ritm scazut, astfel incat acesta sa se refaca, adica se regenereaza din punct de vedere psihic si fizic. Nevoia de somn este diferita de la o persoana la alta; unele persoane au nevoie de 6 ore de somn, altele de 8 ore sau mai mult. La persoanele de varsta a treia nevoia de somn este mai scazuta. Multe persoane se confrunta cu dificultatea de a adormi, sau de a avea un somn neintrerupt pe toata durata noptii. Oricine se simte odihnit, plin de elan, vioi la desteptare, chiar daca s-a trezit pe timpul noptii sau nu a dormit 8 ore, nu sufera de insomnie. Importanta este calitatea somnului, nu cantitatea.

RECOMANDaRI PENTRU UN SOMN ODIHNITOR:

*Camera unde se doarme sa fie curata, bine aerisita, cu o temperatura medie, fara zgomote puternice.
*O ora de somn intre orele 20-24 este egala cu 2 ore de somn dupa ora 24.
*Se vor evita mancarurile grele, cu condimente, care se digera greu, excitantele, cafeaua, ceaiul negru, alcoolul, mai ales seara.
*inainte de culcare se face un dus rece, sau se aplica mantaua spaniola, se fac exercitii respiratorii si de relaxare.
*Se evita a se consuma alimente care contin noradrenalina si dopamina, cu efect excitant, care intarzie adormirea.
*Se va consuma peste, orez, paine integrala, legume uscate, banane, care cresc concentratia de acid animat (precursor al serotoninei) si care stabilizeaza buna dispozitie, calmeaza somnul.
*Se evita a se consuma seara carne, oua, maioneza, condimente, paste fainoase, cartofi prajiti.

OBOSEALA

Participa meridianul vasului guvernator cu punctul TM13 - tonifiere si punctul G36 al meridianului stomacului - tonifiere. Oboseala este o suferinta pe care organismul o percepe ca un semnal de alarma, pentru remedierea ei. Simptomele sunt: scaderea atentiei, intarzierea reflexelor, scaderea randamentului la locul de munca, stare de disconfort generala, slabiciune. Ea poate fi trecatoare, ca urmare a unui efort fizic sau intelectual intens si dispare dupa un somn de cel putin 8 ore, sau poate fi ca urmare a unei boli ca: tuberculoza, cancerul, hepatita, astenia. Medicul va oferi o grila de medicatie specifica bolnavului, din care nu trebuie sa lipseasca un program de lucru rational, intercalat cu pauze, cu exercitii fizice usoare, de relaxare, un dus reconfortant, plimbari in aer.

INSOMNIA

Omul nu poate trai fara somn, daca trec mai mult de 11 zile fara somn, moare. Medicina traditionala da o explicatie la dereglarile de somn: intre ritmul incet de scurgere al energiilor YIN si YANG din Univers, se produce un decalaj, care perturba ritmicitatea somnului. Fiecarui individ ii sunt necesare 8 ore de somn zilnic. O insomnie se manifesta fie prin reducerea orelor de somn (1-3 ore pe noapte), fie prin imposibilitatea de a dormi. Ea se produce datorita consumului abuziv de cafea, alcool, tutun, medicamente stimulente, datorita vietii sedentare, a alimentatiei irationale etc. Mai poate apare ca urmare a unor boli de plamani, inima, stomac, nervoase. Tratamentul se face de catre medicul specialist, dar se impune si un mod de viata rational, culcatul la ore fixe, intr-o camera aerisita, cu capul spre directia nord, astfel ca energia YIN sa fie dirijata spre cap. Se pot masa punctele PC6, PC7 - dispersie.

PERSOANELE DEPRESIVE

Cele mai afectate sunt persoanele in varsta, femeile intre 30-40 de ani, persoanele care au suferit pierderi (moartea cuiva apropiat), care au divortat, au pierdut locul de munca, bani sau alte bunuri (din cauza unui incendiu, cutremur de pamant sau inundatie), au starea de angoasa, au teama de a nu fi abandonate, au frica de moarte datorita varstei sau a unei boli grave, sau care sufera de o boala cronica (reumatismul, diabetul). Se manifesta printr-un sentiment de vid, de absurditate, care poate duce la resemnare sau la dorinta de a se sinucide. La unele persoane, mai ales la femei, starea depresiva se manifesta ca o lipsa a constiintei de sine, a sentimentului propriei valori, la care se adauga frica de esec, complexul de inferioritate, sentimenul vinovatiei.

Starile depresive pot fi declansate de tulburari hormonale sau metabolice, de depunerea metalelor grele in creier, ca si de radiatiile atmosferice, cosmice, terestre, termice.

Persoanele depresive isi interiorizeaza sentimentele negative in loc sa se descarce de ele. Alte simptome care apar in starile depresive sunt: diareea, constipatia, tulburarile digestive, respiratorii, circulatorii, migrena.

AUTOASISTENTA SI TERAPIA:

*Se recomanda activitati sociale, prezenta in societate, alaturi de familie, prieteni, cunostinte.
*Persoana depresiva trebuie sa iasa din starea de interiorizare, sa se deschida, sa-si descarce sufletul, sa vorbeasca despre problemele pe care le are. Se recomanda participarea la terapia in grup.
*Se recomanda participarea la activitati noi, interesante, care sa ocupe mult din timpul liber al persoanei depresive, activitati care sa ofere satisfactie si placere.
*Trebuie sa se practice autosugestia, inlaturarea ideii de inutilitate, a sentimentului de parasire a persoanei de catre cei dragi, apropiati sufleteste, a sentimentului de singuratate.
*Este bine sa se caute noi prietenii, noi relatii de suflet sau colegi de munca, sa se reintegreze in societate.
*Daca este posibil, sa se practice yoga, sau exercitii respiratorii, de relaxare, plimbari in aer liber.
*Trebuie sa se elimine sursa de radiatii care a afectat starea depresiva.
*in cazul tulburarilor metabolice, se trece la schimbarea alimentatiei. Se recomanda alimentele bogate in vitamine, minerale, saruri.
*Sa se faca clisme, pentru eliminarea toxinelor.
*Se fac dusuri reci, bai alternative, dus scotian, frectii cu otet de mere, aromoterapie.
*Se beau ceaiuri din plante ca: valeriana, sunatoarea, lavanda, rosmarinul, menta.
*Se aplica uleiuri esentiale din menta, portocal, lemn de santal.

*Se fac bai de sezut cu ceai din coada calului, sunatoare, limba mielului

==============================================

    Psihologi celebrii:

   Sigismund Freud s-a nascut in data de 06 mai 1856  la Freiburg (Imperiul austriac), astazi Pribor/Republica Ceha. A fost medic neuropsihiatru evreu- austriac, fondator al scolii psihologice de psihanaliza. Freud este considerat a fi parintele psihanalizei iar lucrarile sale intruduc notiuni precum inconstient, mecanisme de aparare, acte ratate si simbolistica viselor.

  S-a stins din viata in data de 23 septembrie 1939 la varsta de 83 de ani la Londra.

 Sigmud Freud este considerat unanim părintele psihanalizei. El a trăit cea mai mare parte a vieţii sale la Viena, unde îşi avea şi cabinetul pe celebra Bergasse, nr. 18. Alături de un medic faimos, care l-a susţinut şi secondat - Breuer - Freud descoperă etiologia isteriei şi, tot influenţat de expeienţa clinică a colegului său, Freud întrevede viitoarea metodă psihanalitică pentru tratatea ei. Plecînd iniţial de la neuropatologie, trecînd prin psihiatrie, Freud ajunge să pună bazele metodei sale revoluţionare care a schimbat radical atît viziunea medicală asupra maladiilor nevrotice, cît şi modul lor de abordare, de acum înainte prin mijloace exclusiv psihice. Freud scrie mult despre noua ştiinţă creată de el, apoi extinde studiile sale asupra produselor culturale şi religiei, dînd impuls aşa-zisei psihanalize aplicate. Practica sa cu proprii săi pacienţi stabileşte cadrul de desfăşurare a activităţii viitorilor psihanalişti. A colaborat cu nume celebre ca, de pildă, Carl Jung. A corespondat cu nume celebre, ca de pildă, Einstein. Freud devine curînd, alături de Nietzsche, unul din momentele fundamentale ale culturii occidentale, determinînd schimbări revoluţionare în gîndire şi cultură. Puţin înainte moartea sa în urma unui cancer la maxilar, în 1939, Freud alege exilul la Londra de teama persecuţiilor naziste. Operele sale sînt editate şi răseditate în toate limbile şi instaurează moda psihanalizei care transpiră în zilele noastre prin producţii cinematografice sau literatură şi artă. Pe site-ul nostru dedicat lui Freud şi psihanaliza avem o secţiune permanentă despre actualitatea Freud. Asta vrea să însemne că influenţa formidabilă a gîndirii sale se face simţită şi azi, ca şi ieri, în cele mai diverse domenii de aplicaţie, de la tratamentul sufletului, la cultură şi spiritualitate. 

CITATE Sigismund Freud

În ce priveşte opera mea, ea a fost mai puţin produsul inteligenţei mele cât al caracterului meu.

Arta de a trăi constă în capacitatea de decizie care ne permite a alege când se cuvine să ne dominăm pasiunile şi să ne înclinăm în faţa realităţii şi când se cuvine să ne lăsăm în voia pasiunilor, răvzrătindu-ne Fiecare om pe care îl întâlnesc în drumul meu îmi este superior prin ceva. De aceea încerc să învăţ câte ceva pe lângă fiecare.Interpretarea viselor este drumul nobil spre cunoaşterea activităţilor inconştiente ale minţii.

Inconştientul este asemănător cu un cerc mare care ar include conştiinţa ca pe un cerc mai mic. Nu poate exista fapt de conştiinţă fără o preparaţie inconştientă, în timp ce inconştientul se poate lipsi de stadiul conştient, având totuşi o valoare psihică. Inconştientul este psihicul însuşi în realitatea esenţială. Natura sa intimă este la fel de necunoscută ca şi aceea a realităţii exterioare, iar conştiinţa se informează despre el într-un fel atât de incomplet ca şi organele noastre de simţ despre lumea exterioară.

Pare-mi-se că va trebui să cucerim şi ocultismul pornind de la teoria libidoului. Actualmente, mă orientez spre astrologie a cărei cunoaştere pare indispensabilă pentru înţelegerea mitologiei. Există lucruri foarte ciudate în aceste obscurităţi extreme. Lăsaţi-mă, rogu-vă, să rătăcesc fără grijă în aceste infinităţi. Voi aduna o recoltă bogată pentru cunoaşterea sufletului omenesc. Pentru moment trebuie să mă îmbăt cu efluvii magice pentru a înţelege ce secrete ascunde inconştientul în profunzimile sale.

Instinctul de iubire către un obiect necesită dorinţa de a vrea, iar dacă o persoană simte că nu poate controla acel obiect sau i-e frică de el, îşi exprimă sentimentele invers.

Dacă vrei ca soţia ta să te asculte când vorbeşti, vorbeşte cu altă femeie. O să fie numai ochi şi urechi.

Prima fiinţă umană care a aruncat o insultă şi nu o piatră este fondatorul civilizaţiei.

Demonii nu există cu nimic mai mult decât zeii, fiind doar produse ale activităţii psihice a omului.

Visul nu e altceva decât o formă particulară a gândirii noastre, făcută posibilă de starea de somn, şi activitatea onirică, ce produce această formă şi nu alta, este esenţialul visului, explicaţia caracterului său aparte.

Oricine are ochi să vadă şi urechi să audă se poate convinge singur că nici un muritor nu poate păstra un secret. Dacă buzele lui tac, vorbeşte cu degetele: mesajele trădătoare ies prin toţi porii lui.

Visul nu este ceva lipsit de sens, nu este o absurditate şi, spre a ni-l explica, nu este necesar să presupunem că o parte din tezaurul nostru de reprezentări doarme, în timp ce o parte începe a se trezi. Este un fenomen psihic în întreaga accepţiune a termenului şi de fapt este împlinirea unei dorinţe. Visul, prin urmare, se cere integrat în suita actelor psihice inteligibile din starea de veghe; activitatea spirituală care îl structurează este o activitatea extrem de complexă.

Omul fericit este acela care stăpâneşte şi munca, şi dragostea.

Fiecare om pe care îl întâlnesc în drumul meu îmi este superior prin ceva. De aceea încerc să învăţ câte ceva pe lângă fiecare.

- 1856- Sigismund Freud s-a nascut in Freiberg, Moravia (azi Pribor in republica Ceha), la data de 6 mai.
- 1860- Familia Freud se muta la Viena..
- 1866-1872- Prietenia lui Freud cu colegul sau Eduard Silberstein.
- 1873-1875- Freud obtine certificatul de absolvire si intra la universitatea din Viena.
- 1876-1880- Studiaza cu Claus si Bruecke.
- 1881- Obtine doctoratul in medicina.
- 1882-1883- Angajat ca doctor la clinica psihiatrica a lui Theodor Meynert.
- 1884-1885- Studiaza efectele medicale ale cocainei.
- 1886- Freud se casatoreste cu Martha Bernays.
- 1887-1888- Devine interesat de hipnoza.
- 1889-1890- Începe prietenia celebra cu Wilhelm Fliess.
- 1891-1892- Freud se muta in Berggasse 19.
- 1893-1894- Lucreaza impreuna cu Josef Breuer la Studiile asupra isteriei.
- 1895- Freud reuseste sa isi analizeze primul sau vis, visul injectiei Irmei.
- 1896- Utilizeaza pentru prima oara cuvintul "psihanaliza".
- 1897- Îsi incepe propria autoanaliza.
- 1898- Publica Mecanismul psihic al uitarii.
- 1899- 1900- Primele copii ale Interpretarii viselor apar post-datate 1900.
- 1901- Freud incepe analiza unei fete de 18 ani, Dora.
- 1902- Fondarea Societatii psihologice de miercuri.
- 1903- Wilhelm Fliess se intilneste cu Freud pentru ultima oara, in Viena.
- 1904- Prima calatorie la Atena impreuna cu fratele sau Alexander.
- 1905- Apar Trei eseuri asupra teoriei sexualitatii, Cuvintele de duh si relatia lor cu inconstientul si Fragmente ale unei analize a unui caz de isterie (Dora).
- 1906- Începe corespondenta cu C.G. Jung.
- 1907- Publica Delir si vise in Gradiva de Jensen.
- 1908- Primul Congres de psihanaliza tinut la Salzburg.
- 1909- Calatoria in America cu Jung si Ferenczi.
- 1910- Fondarea Asociatiei internationale de psihanaliza.
- 1911- Alfred Adler se retrage din Societatea vieneza de psihanaliza.
- 1912- Fondarea revistei de psihanaliza Imago.
- 1913- Ruptura cu C.G. Jung.
- 1914- Izbucneste Primul razboi mondial.
- 1915- Vizitarea lui Rainer Maria Rilke.
- 1916- Apare prima parte a Conferintelor de introducere in psihanaliza.
- 1917- Georg Groddeck adera la miscarea psihanalitica.
- 1919- Se fondeaza la Viena editura Presa psihanalitica internationala.
- 1920- Este fondata revista de psihanaliza in limba engleza International Journal of Psycho-Analysis.
- 1921- André Breton il viziteaza pe Freud la Viena.
- 1922- Freud lucreaza la O nevroza demonologica din sec. al XVII-lea.
- 1923- Sint detectate primele semne ale cancerului oral.
- 1924- Se declanseaza conflictul cu Otto Rank privind semnificatia traumei nasterii.
- 1925- Apar primele volume ale Operelor complete.
- 1926- La sarbatorirea virstei de 70 ani Freud primeste numeroase onoruri.
- 1929- Arnold Zweig publica un eseu intitulat Freud si umanitatea in care il elogiaza ca eliberator de teroarea religioasa si patologica.
- 1930- Un atac de cord il obliga pe Freud sa renunte la fumat.
- 1932- Pentru a oferi suport financiar editurii Presa psihanalitica internationala , Freud scrie Noile conferinte de introducere in psihanaliza .
- 1933- Hitler devine Cancelar. Freud corespondeaza cu Einstein pe tema "De ce razboiul?"
- 1934- Al XIII-lea Congres international de psihanaliza tinut la Lucerna.
- 1935- Freud este ales membru de onoare al Societatii regale britanice de medicina.
- 1936- Thomas Mann tine o cuvintare omagiala la Concert Hall cu titlul: "Freud si viitorul".
- 1938- Pe 13 martie Austria este anexata de Germania nazista. Urmeaza un val de arestari si persecutii ale evreilor. Apartamentul lui Freud si sediul Societatii psihanalitice din Viena sint perchezitionate iar Anna Freud este retinuta o ora pentru interogatorii la Gestapo.
1939- La 23 septembrie Freud moare la Londra.

Carl Gustav Jung (1875-1961) este una din figurile cele mai importante ale psihologiei transpersonale, ca şi unul din sinologii (sinologie=ştiinţă care se ocupă cu studiul istoriei, limbii, literaturii şi culturii poporului chinez) cei mai considerabili ai acestui secol (atât în sfera mitologiei cât şi în privinţa interpretării viselor) şi un mare cunoscător al curentelor esoterice precum Gnosticismul creştin, Tantra, Taoismul, I-Ching şi Alchimia.

C.G. Jung şi-a început studiile asupra motivaţiei umane la începutul secolului XX, creând şcoala de psihanaliză cunoscută şi sub numele de Şcoala de Psihologie Analitică. A fost contemporan cu medicul austriac Sigmund Freud şi la început a colaborat cu el. Mai târziu totuşi, a început să-şi elaboreze propriile teorii, printre care explorarea tipurilor de personalitate. După Jung, există două tipuri de bază de personalitate care alternează în mod echilibrat, la indivizii normali: extravertită şi introvertită. Jung considera, de asemenea, că inconştientul este format din inconştientul personal (idei şi sentimente reprimate care se manifestă de-a lungul vieţii individului) şi inconştientul colectiv (acele sentimente, idei şi amintiri moştenite şi împărtăşite de întreaga umanitate).

Carl Gustav Jung s-a îndepărtat de maestrul său şi s-a îndreptat spre izvorul vechilor tradiţii ezoterice pentru a-şi potoli setea. Jung afirma că prin intermediul viselor Fiinţa Umană îşi poate cunoaşte Adevărata Personalitate, şi de asemenea în vise există posibilitatea de a primi mesaje din viitor. În cartea sa "Memorii, Vise, Reflecţii" povesteşte cum odată a visat un vânt arctic, geros, care a pustiit câmpiile Europei şi le-a acoperit cu fier; toată regiunea devenind nelocuită şi fără vegetaţie. Aceasta s-a întâmplat, în iunie 1914, chiar cu două luni înainte de începerea Primului Război Mondial.

Între 1912 şi 1919, după separarea de Freud, Jung a fost subiectul -mai degrabă pasiv decât activ, se pare- al unei erupţii aproape incontrolabile de imagini provenind din ceea ce el denumea Inconştientul Colectiv. Acestea au fost–în opinia secretarei sale personale, Aniela Jaffe- "materia primă care a făcut posibilă creaţia intelectuală căreia i-a dedicat restul vieţii sale".

Căutând antecedente istorice la ce trăia în acea perioadă şi la intuiţiile "psihologice" la care ajungea, Jung a pătruns între anii 1918 şi 1926, în lumea simbolică -aparent haotică- a Gnosticismului creştin. Mai târziu îşi va afla bazele de susţinere istorică în Alchimie, până la punctul în care era convins că a sa Psihologie Analitică se înlănţuia direct cu alchimia şi că metoda sa "psihoterapeutică" şi revitalizatoare a simbolurilor, denumită "Imaginaţie Activă", era o formă îmbunătăţită a metodei alchimiste "Imaginatio vera et no phantastica".

Carl Gustav Jung - Alchimistul

În 1928 a intat în posesia unui volum de alchimie chineză care i-a servit pentru a asocia căutarea sa interioară cu aceea a alchimiştilor. Această carte se numeşte "Misterul Înfloririi de Aur", a cărei tradiţie orală urcă până în secolul al VIII-lea era noastră.

"Am devorat practic manuscrisul, întrucât conţinutul său a venit să coroboreze nesperat ideile mele despre mandală şi traseul circumferinţei unui cerc. Contactul cu această operă a pus capăt izolării mele, căci prin paginile sale am ajuns să îmi cunosc precursorii ideologici şi să mă relaţionez cu ei", se confesează în memoriile sale.

Începând din acest moment, Jung se va scufunda în Alchimie, ajungând să aibă una din cele mai bogate colecţii din lume de cărţi şi manuscrise, numărând mai bine de două sute de volume. Aproape toată această bibliotecă alchimistă era deja în posesia sa în 1940. Cunoaşterea limbilor latină şi greacă i-au facilitat lectura şi studiul asiduu al acestor texte. „Experienţele alchimiştilor erau propriile mele experienţe iar lumea lor era, într-o oarecare măsură, propria mea lume”, se va confesa Jung.

Prima expunere publică asupra paralelismelor existente între Psihologia Analitică şi Alchimie le-a făcut cunoscute în două conferinţe ţinute în congrese distincte la Erano, în Ascona (Elveţia). "Simboluri Onirice ale Procesului de Individualizare" şi "Concepte Alchimice Referitoare la Salvare", care reprezintă baza pe care se clădeşte opera sa "Psihologie şi Alchimie".

În afară de operele citate anterior, referinţele alchimiste se întâlnesc adesea în opera lui Jung, evidenţiind prologul său la "Misterul Înfloririi de Aur" (1929) în care prezintă Procesul de individualizare şi arhetipul mandalei, şi în "Simbologia Spiritului" (1948) în care insistă mai ales asupra simbolismului Mercurului Filosofal.