Despre negociere, manipulare, iluzii, etc

CELE 10 STRATEGII DE MANIPULARE A MASELOR !!!

 Lingvistul nord-american Noam Chomsky a stabilit lista celor ’’Zece strategii de Manipulare” prin mediile de informare în masa. Evreu si de sensibilitate anarhista, semnase o petitie pentru a apara libertatea de exprimare a lui Robert Faurisson. Pentru Chomsky, ’’libertatea de exprimare este mai importanta decât orice versiune a faptelor sustinuta de ordinea stabilita, oricare ar fi raportul pe care aceasta îl întretine cu adevarul faptelor în sine.” Chomsky evoca diferitele tehnici de manipulare si, în primul rând, strategia diversiunii.

Strategia diversiunii consista în deturnarea atentiei publicului de la problemele importante si de la schimbarile hotarâte de elitele politice si economice, printr’un potop continuu de distractii si de informatii neînsemnate. Chomsky analizeaza diferitele tehnici de spalare a creierului, pe care o îndura poporul nostru.

   Zece strategii de manipulare a poporului 

1. ’’A distrage în permanenta atentia publicului, departe de adevaratele probleme sociale, captivata de subiecte fara importanta adevarata. A tine mereu publicul ocupat, ocupat, ocupat, fara nici’un timp pentru gândire” scrie Chomsky.

2. A cauza probleme si apoi, a oferi solutii.

Aceasta metoda se mai numeste si ’’ problema – reactie – solutie”. La început, se creeaza problema, sau „situatia”, prevazuta pentru a suscita o anume reactie a publicului, pentru ca tocmai acesta sa ceara masurile mai dinainte stabilite pentru a fi acceptate. De exemplu: dezvoltarea intentionata a violentei urbane sau organizarea de atentate sângeroase, pretinse antisemite, pentru ca publicul sa ceara legi represive, în detrimentrul libertatii.

3. Strategia „în degradeu”.

Pentru ca publicul sa accepte o masura inacceptabila, este de ajuns sa fie aplicata în mod progresiv, în ’’degradeu”, pe o durata de zece ani. În acest fel, au fost impuse conditii sociale si economice absolut noi au fost impuse din 1980 pâna în 1990. Somaj masiv, imigratie – invazie, precaritate, flexibilitate, delocalizari, salarii care nu mai asigura un venit decent, iata schimbarile care ar fi provocat o revolutie daca ar fi fost aplicate în mod brutal.

4. Strategia actiunii cu date diferite.

O alta maniera de a obliga publicul sa accepte o hotarâre nepopulara este de a o prezenta ca “dureroasa, dar necesara’’, obtinând acordul publicului în prezent, pentru aplicarea în viitor. Este mult mai usoara acceptarea unui sacrificiu viitor decât al unuia apropiat. În primul rând, pentru ca efortul nu trebuie facut imediat, apoi, pentru ca publicul are mereu tendinta de a nadajdui ’’totul va merge mai bine mâine” si ca sacrificiul cerut va putea fi evitat. În fine, aceasta maniera lasa publicului timp pentru a se obisnui cu ideea schimbarii, pe care o va accepta cu resemnare la momentul venit. Exemplu recent: trecerea la Euro si pierderea suveranitatii monetare si economice, acceptate de tarile europene între 1992 – 1995 si aplicate în 2002.

5. A se adresa publicului ca unor copii mici.

Cea mai mare parte a publicitatilor destinate marelui public folosesc discursuri, argumente, personaje si un ton absolut copilaresti, aproape debile, ca si cum spectatorul ar fi un copil mic sau un handicapat mental. De ce oare ? ’’de 12 ani.”Daca ne adresam unei persoane ca si cum ar avea 12 ani, atunci aceasta, prin sugestibilitate si cu o oarecare probabilitate, va avea un raspuns sau o reactie tot atât de lipsita de simt critic ca al unui copil de 12 ani” analizeaza Chomsky.

6. A face apel mai mult la partea emotionala decât la gândire.

Este o tehnica clasica pentru a opri analiza rationala si, deci, simtul critic al oamenilor. Ïn plus, folosirea emotionalului deschide accesul la subconstient, pentru implantarea unor anumite idei, dorinte, spaime, pulsiuni sau comportamente.

7. Mentinerea poporului în nestiinta si prostie.

A face în asa fel ca poporul sa nu înteleaga tehnologiile si metodele folosite pentru controlarea si robirea lui. Calitatea educatiei data claselor inferioare trebuie sa fie cât mai slaba, încât prapastia de nestiinta, care separa clasele de jos de cele de sus sa fie si sa ramâna de neînteles de cele dintâi.

8. A încuraja publicul sa se complaca în mediocritate.

A încuraja publicul sa creada ca e ”bine” de a fi prost, vulgar si incult. A-l îndopa cu seriale americane si emisiuni de tele-realitate, niste dobitocenii monstruoase.

9. A înlocui revolta cu învinovatirea.

A face omul sa creada ca numai el singur este vinovat de propria’i nenorocire, din cauza unei inteligente insuficiente, sau a capacitatilor si eforturilor necorespunzatoare. Astfel, în loc sa se ridice împotriva sistemului, individul se sub-estimeaza si se învinovateste, ceea ce creaza o stare depresiva, având ca efect abtinerea de la actiune. Si, fara actiune, nu exista revolutie !

10. Si, ultimul punct, a cunoaste oamenii mai bine decât se cunosc ei însisi.

Ïn ultimii 50 de ani, progresele fulgeratoare ale stiintei au sapat o prapastie crescânda între cunostintele publicului si acelea detinute si folosite de elitele conducatoare. Multumita biologiei, neurobiologiei si psihologiei aplicate, ”sistemul” a ajuns la cunoasterea avansata a fapturii omenesti, fizic si psihic. Sistemul cunoaste individul mediu mai bine decât el însusi. Aceasta înseamna ca, în majoritea cazurilor, sistemul detine un control mai mare si o putere mai importanta asupra oamenilor decât ei însisi.

 Cele 10 secrete ale negociatorului profesionist

1. Separati problemele de persoana cu care negociati.

Asigura-te, astfel, ca vei fi mereu primul care afla Stirile Relevante ale Momentului! 

Nu incasati ca pe un afront personal pretentiile exagerate ale celuilalt ori dificultatile pe care le intampinati de-a lungul discutiilor. 

"Pe cuvant, imi sunteti simpatic si chiar imi face o deosebita placere sa discut cu dvs. Mai rar intalnesc un asemenea interlocutor. Dar, oricat m-as stradui sa gasesc argumente pentru a accepta ce-mi cereti, imi este imposibil deoarece..."

sau

"Ma straduiesc sa inteleg pozitia dvs. si, pe undeva, va dau chiar dreptate. Dar imi este pana peste poate sa fiu de acord cu ceea ce-mi solicitati, deoarece..."

2. Faceti cat mai multe complimente la obiect.

Nu va aruncati sa aduceti celuilalt omagii si osanale. Formulati complimente care au o baza reala. Ele sunt intotdeauna apreciate si il vor determina pe celalalt sa fie mult mai deschis fata de dvs.

3. Sariti peste punctele de dezacord.

Lasati-le pentru faza finala. Construiti un sentiment puternic de cooperare si intelegere in prima faza a discutiilor.

4. Negociati in conditii de "fair play".

Fiti onest, nu trisati, nu prezenati doar o singura fateta a realitatii, nu va inselati partenerul. Tranzactiile repetate se bazeaza pe incredere.  

Sunteti interesat sa deveniti in scurt timp un bun negociator? Ascultati chiar acum audiobook-ul 

5. Aflati cat mai multe despre dorintele reale ale celuilalt.

Inarmat cu aceste informatii veti cunoaste exact unde sa atacati si ce sa oferiti pentru a va multumi partenerul.

6. Discutati fiecare pretentie, indiferent cat de absurda va pare a fi.

In acest fel ii aratati celuilalt ca doriti sa ajungeti la un acord, ca nu abordati discutiile dintr-o pozitie obtuza. Si puneti urmatoarea intrebare: "Si care ar fi avantajul meu daca as accepta asa ceva?"

7. Nu acceptati niciodata prima oferta, chiar daca pare a fi exact ceea ce va doriti.

Celalalt va avea un sentiment frustrant ca ati fi acceptat si daca i-ati fi oferit mai putin. Mai mult, mai tarziu si pe dvs. va va roade gandul ca ati fi putut obtine mai mult daca ati fi negociat putin.

8. Nu actionati impulsiv, nu acceptati si nu respingeti nimic pe loc.

Ganditi-va. Aduceti-va aminte tehnica celor 30 de secunde. Indiferent cat de atractiva pare a fi propunerea sau, in caz contrar, oricat de imposibila aveti impresia ca e pretentia partenerului, nu actionati sub impuls. Exista mari sanse sa regretati ulterior. Puteti castiga timp de reflectie punand intrebari si in timp ce celalt va raspunde ganditi-va cum sa raspundeti propunerii sale.

9. Puneti intrebari de tipul "Dar daca...?" pentru depasirea neintelegerilor.

Daca il determinati pe celalalt sa se gandeasca la un mod prin care impasul ar putea fi depasit, practic reusiti sa redeschideti discutia ce ajunsese intr-un punct mort. 

De exemplu, puteti intreba: "Ce s-ar putea face pentru ca aceasta sa nu mai constituie o problema?", "In ce conditii ati renunta la acest obiectiv?", "Dar daca dvs. ati fi de acord cu ... ce s-ar putea intimpla?" etc.

10. Pastrati-va calmul cu orice pret.

Daca simtiti ca va cedeaza nervii, solicitati o pauza a discutiilor sau finalizati discutiile din ziua respectiva. In niciun caz nu negociati cu nervii clocotind. Veti lua decizii pe care ulterior le veti regreta ori veti afisa fata de celalalt o atitudine pe care nu o va uita usor.

Secretele manipularii. Strategii pentru a evita sa fim pacaliti prin persuasiune

   Cum ne conving vânzatorii sa acceptam un pret mai mare al produsului, având sentimentul ca am facut... economie? Cum sa ne folosim de orgoliul sefului? Dar cum sa ne ferim de provocarile colegilor? Am putea spune ca – în mod simbolic – fiecare dam zilnic mai multe „batalii” în care câstigam ori pierdem (uneori chiar fara sa ne dam seama de asta). Una dintre miscarile care înclina de multe ori balanta într-o parte ori în alta este arta manipularii. Cel care o stapâneste îsi adjudeca de multe ori victorii importante (chiar daca se comporta neetic). Persuasiunea era numita, odata, de cineva în felul urmator: „sa te conving pe tine ca este în avantajul tau sa ma lasi pe mine sa câstig când tu pierzi!”. Este deci util sa cunoastem armele folosite de cei care ne manipuleaza pentru a imagina strategii de evitare a lor.

   Tehnica lingusirii: cum cad sefii in capcana

Sa începem cu o veche si cunoscuta metoda: tehnica lingusirii. Stim ca functioneaza, dar de ce functioneaza ea? Raspunsul este simplu: nevoia de aprobare a fiecaruia dintre noi, fiecare om doreste sa fie admirat, apreciat, sa primeasca din partea celorlalti confirmarea ca este „OK”. Or, lingusitorul speculeaza aceasta nevoie, în special în directia persoanelor cu autoritate si putere. Pe de alta parte, cu cât o persoana are mai multe responsabilitati, cu atât sentimentul de nesiguranta pe care îl poate încerca creste, ceea ce poate fi o sursa de putere pentru lingusitor. Doua tipuri de astfel de persoane se întâlnesc mai frecvent: cel care îsi lauda seful, exagerându-i calitatile si trecând sub tacere defectele, si individul care - orice ai spune - este de fiecare data de acord cu tine. Ce este de facut? Cum sa demascati un astfel de impostor? Încercati de pilda sa spuneti ceva sau sa faceti ceva despre care stiti ca este gresit. Spre exemplu veniti la serviciu cu un nou sacou si întrebati-l pe cel pe care îl suspectati de lingusire: cum îmi sta? Daca va lauda, oferiti-i lovitura de gratie: mie nu îmi place deloc! Deloc paradoxal, de cele mai multe ori, lingusitorul, încercând sa se replieze, va spune si el ceva de genul „nici mie nu îmi placea, dar nu am vrut sa va supar!”. Sau spuneti o prostie si apoi întrebati-va colaboratorul. Daca va continua sa fie – si de data asta – de acord cu dumneavoastra, l-ati prins!

   Tehnica insultei: cum te împinge colegul sa risti

La celalalt pol se afla tehnica insultei. Asta pentru ca de multe ori în comunicare si un aspect, si opusul sau pot conduce uneori la unul si acelasi rezultat. Atunci când cineva ne acuza de ceva ce nu sta în caracterul nostru, ar trebui sa ne întrebam ce se afla în spatele unei astfel de învinuiri. Spre exemplu, cunoscutul îndemn cu care tinerii conving pe unul dintre ei – mai ezitant – sa se implice într-o actiune riscanta: „esti las!”, „nu esti în stare!”. Provocat astfel, insultat, respectivul va tinde sa dovedeasca contrariul, facând în fapt exact ceea ce dorea cel care lansase provocarea. Cum scapam de tehnica insultei? Spre exemplu, apelând la un mod de echilibrare a balantei: întorcând provocarea. „Dar tu faci asta? (trebuie sa alegem ceva pe care celalalt nu l-ar face indiferent de consecinte) Nu? Înseamna ca esti las!” Vom accentua astfel faptul ca legatura între cuvântul „las” sau neputinta si realizarea lucrului ce ni se cerea este fortata.

   Strategia ancorarii: cum ne prind vânzatorii in carlig

Am prezentat mai sus doua maniere de actiune manipulativa care se petrec la nivel micro între oameni. Dar multe dintre tehnicile de manipulare sunt uzuale în activitati concertate, spre exemplu în vânzari. De cele mai multe ori, la baza acestora se afla strategia ancorarii. Mai precis, important este sa hotarasti clientul sa cumpere; apoi poti schimba produsul, poti schimba pretul etc. La baza strategiei se afla exemplul vânzatorilor de masini second-hand din SUA. Clientul petrecea ore întregi în încercarea de a identifica masina dorita. Vânzatorul nu îl grabea, astepta ca persoana sa fie într-adevar hotarâta sa cumpere. Când vedea ca decizia a fost luata si ca persoana în cauza se si vedea în masina respectiva, brusc se prefacea ca a uitat sa adauge la pret o componenta pe care fusese nevoit sa o schimbe cu câteva zile în urma. Pretul nu crestea cu mult, dar crestea. Apoi întreba clientul daca mai dorea sa cumpere. De cele mai multe ori, acesta accepta noul pret pentru ca decizia era deja luata si costurile psihologice de a se întoarce la etapa de cautare pareau mult mai mari decât marirea pretului. Sunt convins ca ati observat o situatie similara în supermarketuri. Pretul afisat la raft difera putin fata de cel de la casa. Dar, desi puteti opta sa returnati respectivul produs, totusi nu o faceti deoarece asta ar însemna sa ramâneti fara produsul pe care ar trebui sa îl cautati în alta parte. Apropo de asta, recent, într-un supermarket am avut o astfel de experienta. Am cerut sa vina responsabilul de magazin deoarece cunosteam tehnica si doream sa îi vad reactia. Cred ca am stat o jumatate de ora (timp în care magazinul anunta clientii sa se îndrepte spre case deoarece se închidea), dar responsabilul nu era de gasit. Probabil ca, observând ca nu am de gând sa ma las pagubas si sa plec, a aparut într-un târziu si a lamurit situatia. Am dat acest exemplu pentru ca de multe ori oboseala si lipsa de reactie a clientului reprezinta tocmai elementul care încurajeaza o astfel de strategie de manipulare. Tin minte ca mai de mult, atunci când luam un produs (electrocasnic) care nu functiona, vânzatorii erau foarte reticenti în a-l primi înapoi. În ultimul timp, aceasta situatie se întâlneste mai rar (si în special la magazinele mai mici). Cautând explicatia, am observat la un moment dat ca un produs returnat era pus înapoi pe raft. De ce, pentru ca nu era reparat, era înca stricat? Simplu, produsul facea probabil multe drumuri, dar pâna la urma cineva nu îl mai aducea înapoi (acceptând pierderea, fiindu-i mai dificil sa faca drumul înapoi la magazin în timp util pentru a-l returna). Astfel, produsul era pâna la urma „vândut”.

   Promotie - cuvântul care ne face sa cumparam... mai scump

Unele cuvinte au un impact puternic asupra noastra. În literatura de specialitate se vorbeste despre disturbatori emotionali, cuvinte ca SIDA, impozit, soacra... Dar disturbatori emotionali pot fi si termeni cu conotatie pozitiva; unul dintre acestia este PROMOTIE. Am vazut un caz când unui produs care cu o saptamâna în urma costa o suma i-a fost majorat pretul si a fost scos în fata cu o pancarta mare pe care scria „promotie”. Oamenii care nu stiau cât fusese pretul cu doar o saptamâna în urma se grabeau sa cumpere, convinsi ca au de câstigat pentru ca fiind la promotie produsul „trebuie sa fie mai ieftin!” Un ultim element despre „promotii”. De multe ori, acestea sunt folosite pentru a creste numarul de potentiali cumparatori. Sa spunem – spre exemplu – ca nu aveti de gând sa va luati un televizor nou. Totusi la un moment dat apare în promotia unui magazin o oferta de nerefuzat: un produs de firma la un pret bun! Desi nu aveati de gând sa achizitionati un televizor nou, va hotarâti ca ar fi pacat sa ratati o asemenea ocazie. Drept care ati facut ceea ce se dorea de la dumneavoastra: v-ati hotarât sa cumparati! Ajuns la magazinul cu pricina, produsul nu se mai gaseste, stocul s-a terminat (evident ca au fost doua-trei produse sau asa ceva). Dar acum este greu sa dati înapoi, ati luat deja decizia de a cumpara. Ca atare, analizati oferta magazinului si sunt destule sanse sa luati un televizor la fel de ieftin ca si cel din reclama, dar produs de o firma mai putin prestigioasa, ori un televizor produs de firma în cauza, dar mai scump. Ati facut o alegere proasta? Probabil ca nu, daca ati fi fost nevoit sa cumparati un televizor nou, alegerea ar fi fost tot între cele doua optiuni despre care v-am vorbit mai devreme. Problema este ca nu doreati! Si ati fost pacalit sa va doriti sa cumparati!

Razboilul psihologic si manipulare online

“Niciodata pana acum minciuna nu a dispus de esaloane atat de numeroase de falsificatori. Niciodata pana acum minciuna nu a avut in apararea sa divizii atat de puternice. Niciodata pana acum minciuna nu a avut in stapanirea sa popoare atat de multe, atat de numeroase… este secolul minciunii rafinate, invesmantate in culori protectoare, automultiplicandu-se in sufletul omului. Minciuna il imprejmuieste pe om cu zaplazuri, ii suceste mintile in mod viclean, ii creeaza capacitatea, starea, pasiunea de a numi de la sine negrul alb, de a recunoaste in mod spontan ca doi plus doi fac cinci.” Minciuna moderna consta in manipularea celuilalt. Prin manipulare intelegem actiunea de a influenta prin mijloace specifice opinia publica, astfel incat persoanele manipulate sa aiba impresia ca actioneaza conform ideilor si intereselor proprii. In realitate insa, ele preiau o parere (argumentare, idee, evaluare) care nu le apartine, ci le-a fost indusa prin diferite mijloace. Manipularea mai poarta numele de “violenta simbolica”. Victima nu este fortata sa creada sau sa faca ceva. Cunoscandu-i-se felul de a fi, specificul varstei sau alte particularitati, poate fi determinata sa creada ceea ce o persoana sau un grup de persoane si-a propus sa o faca sa creada. Manipularea face uz de mijloace specifice – semantice, tehnice, psihologice sau comportamentale pentru a induce in eroare, a dezinforma, a influenta, a controla o persoana sau un grup de persoane ori opinia publica in ansamblul sau, un curs de actiune, o stare de fapt, gandirea sau perceptia, pentru a obtine un avantaj. Schimbarile tehnologice rapide si instabilitatea internationala creeaza specialistilor angajati in arta si stiinta manipularii multe oportunitati noi de manipulare, cu consecinte din ce in ce mai daunatoare. Daca la aceasta mai adaugam piratii sistemelor informatice si informationale, falsificatori si maestri ai crimei organizate si terorismului transfrontalier, specialisti in informatica atrasi in activitati infractionale, jurnalisti, ori alti specialisti mass-media, costurile relative reduse si tehnologia din ce in ce mai performanta vom intelege de ce manipularea are o amploare din ce in ce mai mare.

Manipularea psihologica are in vedere o serie de procese si fenomene ce stau la baza schimbarii conduitei. Citam o parte din ele: tendinta spre echilibru cognitiv si emotional, disonanta cognitiva, nevoia de recunoastere, afiliere sau securitate, efectul carismatic, fenomenul de sugestie controlata. Printre tehnicile ce ilustreaza eficacitatea acestor efecte sau fenomene, despre care se tot vorbeste, sunt “tehnica piciorului–in–usa”, “tehnica usii–in–nas”, tehnica momelii, tehnica manipularii prin perceptie subliminala. Numeroasele lucrari de specialitate n-au clarificat inca raportul exact dintre manipulare si razboi psihologic. Parerile merg de la sinonimia termenilor pana la opozitia lor. Mai mult decat atat: in loc de razboi psihologic (termen la care se tinde a se renunta) se folosesc si alte concepte, cu acelasi inteles: lupta sau agresiune psihologica, operatii/actiuni psihologice sau chiar razboi informational. Indiferent de denumire, aceasta noua forma de razboi a devenit tot mai eficienta, iar ideea ca victoria poate fi obtinuta si fara arme, doar prin convingere – nu este noua, ea a insotit fenomenul militar dintotdeauna. De la ganditorul antic Sun Tzu si geto-dacii care nu erau nici ei straini de inducerea in eroare a adversarului, la primul si al doilea razboi din Golf care au folosit cu succes tehnicile de manipulare prin imagini TV si presa, facand uz de transferul emotional, si Revolutia din 1989, care a bulversat prin stiri, alarme false, dezinformari si zvonuri, tragem concluzia ca manipularea a existat de cand lumea, doar tehnica ei s-a specializat in timp. Manipularea este, a fost si va fi in continuare un instrument de ducere a razboiului. Dezinformarea, inducerea in eroare, influentarea perceptiei realitatii ori operatiile psihologice au fost utilizate pentru a manipula mediatorii internationali si pentru a convinge partea opusa sa intreprinda anumite actiuni, ori de a lua decizii. Victimele activitatii de manipulare pot include factori de decizie politica, militara sau chiar natiuni intregi, ce devin la randul lor practicante ale tehnicilor de manipulare convinsi prin mass-media. Amenintarea manipularii este intensificata de instabilitatea mediului strategic global. Gruparile teroriste au utilizat ori exploatat instabilitatea politica si economica in avantajul propriu. Goana dupa stiri senzationale face ca unele stiri sa fie difuzate inainte ca veridicitatea lor sa fie verificata, iar faptul ca astazi informatiile ajung in casele oamenilor aproape instantaneu “de la fata locului” datorita tehnologiei sofisticate a satelitului si internetului, acerba competitie dintre agentiile de stiri care incurajeaza – in mod intentionat sau nu – intelegerea evenimentelor. Daca la acestea se mai adauga si comentariul “stim din surse sigure” (care sunt ele?) ce poate fi mai convingator”? Pe langa mass-media exista si institutii si organizatii oficiale care manipuleaza evenimentele, grabindu-se sa traga concluzii bazate pe superficialitate. Exista manipulare si in zona afacerilor internationale.

Propaganda continua sa fie asociata cu minciuna si manipularea. Propaganda neagra este cea mai eficienta. Ea poate folosi mijloace dintre cele mai perverse ce provoaca stare de panica, deruta, tensiune, nesiguranta (prin zvonuri, alarme false si apeluri telefonice, santaj, imitarea vocii unor personalitati cunoscute) sau presiune psihologica asupra lor (amenintari, sechestrare). Este foarte posibil ca si arma informationala a terorismului sa faca parte cateodata din panoplia mijloacelor folosite. in propaganda cenusie, nu se specifica sursa, dar nu se declara fatis impotriva adversarului, abordand subiecte senzationale ce vulnerabilizeaza publicul. Tehnicile de manipulare folosite in timpul razboiului rece, isi pastreaza aceeasi insemnatate chiar daca vremurile s-au schimbat, doar tehnica a devenit mai rafinata, mai subtila si mai greu de detectat.

Manipularea in sfera conceptiilor. Se face prin fenomenul de “anulare a limbajului” adica prin folosirea unui limbaj comun, stereotip, sablonist (exemplu: perioada comunismului – “morala comunista”, “poporul muncitor”) cuvinte vechi folosite ca notiuni cheie pentru a crea imaginea ideala a bunastarii, “raportarea la incredere” adica promisiuni mai mult sau mai putin reale. Manipularea in sfera informatiilor cuprinde nascocirile, deformarile realitatii, trecerea sub tacere, modalitatile de a opera cu jumatati de adevar si procedee ce servesc la dirijarea perceptiilor receptorilor cu scopul de a distrage atentia de la faptele considerate ca fiind nefavorabile, de a le ascunde sau minimaliza sensul.

Tipicitatea dialectica – dreptul publicului tinta de a afla “numai cat trebuie sa stie” si caracterul de clasa al adevarului: “ce anume au dreptul sa stie”. Ridicarea cortinei consta in ruperea tacerii cu privire la un om, grup sau fapt, cand acest lucru devine din nefavorabil favorabil pentru informatia respectiva sau cand nu mai merita ascunsa.

Informarea amestecata cu comentarii – adica prin includerea unor aspecte autocritice in prezentarea unor probleme pentru a crea impresia de obiectivitate, prezentarea de informatii sub forma de “scurgeri” de informatii confidentiale, care nu s-au bucurat niciodata de un asemenea statut, dar au scop de intoxicare, citarea unor opinii ale unor autoritati in scopul de a castiga increderea in unele informatii ce nu pot fi verificate.

O alta metoda este cea de a “nu informa deloc”. Cand aceasta tehnica nu reuseste avem tehnicile care urmeaza:

• informatii prezentate in mai multe variante pentru a intoxica opinia publica astfel incat un neavizat sa nu mai poata discerne intre variantele expuse;

• deformarea proportiilor prin minimalizarea sau exagerarea datelor unui fenomen;

• selectarea informatiilor prin comunicarea numai a celor care nu sunt in contradictie cu obiectivele manipulatorului;

• surplusul de informatii care se adauga pentru a perturba sau deforma sensul mesajului initial;

• cifrul – folosirea unor cuvinte cheie care au un inteles intr-o limba, iar prin traducere i se dizolva sensul sau il schimba total, lucru care nu se face intamplator, ci in deplina cunostinta de cauza a celui care difuzeaza mesajul;

• folosirea unor asa numiti “tapi ispasitori” prin atribuirea unor fapte in mod direct sau indirect asupra unor persoane, organizatii, in scopul nejustificat sau fraudulos si utilizarea calomniilor pentru a otravi imaginea receptorului cu privire la realitatea sau mutarea acestuia pe o realitate falsa, dezmintita sau nu ulterior, dar care face ca atentia sa fie abatuta de la realitate pentru o perioada de timp;

• amestecul prezentului cu viitorul, adica abaterea atentiei de la prezent prin scoaterea in evidenta a unor realizari ale viitorului sau a unor modificari ce vor avea loc in timp, pentru a se musamaliza sau pentru a se micsora efectul unor modificari sau esecuri prezente;

• fortarea “usilor deschise” consta in a polemiza cu anumite concepte pe care nimeni nu le sustine sau se demasca afirmatii pe care nimeni nu le-a formulat;

• bruiajul informational, in care nu este vorba de o instalatie sofisticata ce bruiaza emisiunile statiilor radio, ci de alcatuirea si publicarea unor texte sau imagini, lipsite de valoare informationala, cu scopul perturbarii receptarii informatiilor despre realizarile adversarului, sunt folosite cu scopul de a bruia informatia transmisa, cu scopul de a face receptorul mesajului sa priceapa cat mai putin, cat mai inexact, cat mai putin de inteles, pentru a ascunde ceva;

• o alta forma asemanatoare cu cea de mai sus este dirijarea asocierii faptelor, care consta in expunerea camuflata a unui eveniment mai indepartat in functie de necesitatea sau inoportunitatea ca el sa fie asociat cu un eveniment sau situatie curenta cu semnificatie deosebita, pentru a declansa receptorului comparatii, asocieri; in aceste doua procese de bruiaj si de dirijare a asocierii faptelor au loc operatii neconventionale ce necesita fantezie, inteligenta, aplomb;

• dupa parerea observatorilor – constituie prezentarea opiniilor proprii ca opinii comune, in scopul fatis de a spori credibilitatea stirilor transmise; continutul aprecierii apare cu formula care-i poarta numele: “dupa parerea observatorilor” – dar nu cel ce transmite stirea poate fi acuzat de partialitate, ci asa cred majoritatea celor independenti, neutri si obiectivi;

• retusul este folosit pentru a face digerabile evenimentele nefavorabile;

• a minti “in fata” – reprezinta o informatie falsa, transmisa fara nici o perdea; falsificarea documentelor, procedeul cel mai grav al dezinformarii;

• “zvarcolirea”- apare atunci cand anumite grupuri, organizatii, nu doresc sa marturiseasca un adevar, stransi cu usa ei marturisesc in rate, luptand pana la sfarsit, “zvarcolindu-se in ultimele incercari disperate ale minciunii”, urmand ca in decurs de zile sau saptamani opiniei publice sa i se prezinte mai multe versiuni succesive despre un fapt sau eveniment, ambigue, pana la recunoasterea adevarului.

Aceste metode enumerate anterior au in comun prezentarea de semiadevaruri, sferturi de adevar, neadevaruri aproape in intregime, neadevaruri totale, dar totusi un neadevar, subtil, rafinat, relativ.

In concluzie, mijloacele informationale au in comun: faptul ca sunt prezentate intentionat neadevaruri sau distorsiuni in scopul dezinformarii; sunt dirijate in succesiune logica spre a duce publicul receptor spre o anumita concluzie; explicarea faptelor din punctual de vedere unilateral, adica a unei singure parti a subiectului in discutie; reducerea continutului informatiilor transmise, eliminand ce nu slujeste cauzei celui ce manipuleaza si punerea accentului pe ceea ce vrea sa sublinieze acesta; prezentarea lui in folosul manipulatorului; prezentarea zvonurilor drept adevaruri, mai ales daca nu exista dovezi care sa le infirme veridicitatea; reducerea importantei unei informatii prin suprasaturarea receptorului cu informatii redundante, prin care cele importante sunt diseminate, reducand astfel discernamantul receptorului in selectarea informatiei; atribuirea informatiilor unor surse de prestigiu, pentru a castiga incredere, sau unor “surse de incredere” nenominalizate.

Mijloacele psihologice exploateaza slabiciunile umane, iar acestea ar putea fi: citarea autoritatilor in legatura cu un anumit subiect, asumarea unor promisiuni fara acoperire, crearea unei atmosfere de incredere, prezentarea falsa a unor concepte, opinii, valori spirituale si morale, discreditarea acelora care vin in contradictie cu interesele manipulatorului, oferirea de simpatie si sprijin al manipulatorului.

Mijloacele tehnice – sunt cele care produc un efect de manipulare cu consecinte strategice atat in mediul intern, cat si in cel international, cu consecinte catastrofale atat pe termen scurt, cat si pe termen lung. Tehnicienii specializati in dezinformare si in manipulare au la indemana un sistem informational ce tinde spre globalizare avand un impact major asupra majoritatii locuitorilor planetei noastre, in timp aproape real, cu ajutorul computerului. Telefonia mobila, televiziunea prin satelit, internetul, fax-ul sunt tot atatea arme. Virusii informaticii paralizeaza computerele sau chiar un intreg sistem de date. Toate acestea ne atentioneaza asupra vulnerabilitatii nemaiintalnite pana acum si careia trebuie sa-i faca fata omenirea in acest secol.

Tehnologia de astazi contribuie la discriminarea prin mijloace mai subtile si insidioase a dezinformarii decat in urma cu cativa ani. Mijloacele tehnice de dezinformare produc un efect de manipulare cu consecinte strategice atat pe plan intern, cat si pe plan international. Incapacitatea factorilor de decizie politica si militara si a organelor specializate de protectie de a identifica tendintele de manipulare la acest nivel poate avea consecinte grave pentru orice stat, atat pe termen scurt, cat si pe termen lung, consecintele putand fi dificil de intrevazut, iar uneori chiar total imprevizibile. Dependenta statelor dezvoltate din punct de vedere tehnologic si economic de mijloacele informationale – ca de exemplu: computere si retele de comunicatii utilizate pentru a interveni in sectorul financiar ori in sistemul de transport – poate afecta puncte decisive pentru stabilitatea sistemului statal al oricarei natiuni. Din pacate, capacitatea noastra de a anihila efectul daunator si chiar periculos al proliferarii noilor tehnologii distructive si de a intelege oportunitatile oferite combatantilor de catre instabilitatea actuala a sistemului international este diminuata, ori, in unele cazuri, chiar paralizata de fenomenul manipularii existent, pana la operatii de amploare strategica. Trebuie sa intelegem ce efecte poate avea manipularea asupra capacitatii noastre de a intelege evenimentele in mod obiectiv si ce masuri se impun pentru micsorarea efectelor distructive ale manipularii.




Piramida nevoilor lui Maslow

1. NEVOI FIZIOLOGICE. Sunt indispensabile pentru a supravietui: a manca, a bea, a dormi, a se proteja de frig si de caldura. Ele reprezinta cele mai puternice, cele mai importante nevoi ale omului. Satisfacerea lor este necesara pentru a ramane in viata.

Nivelul inferior (primul!) al ierarhiei lui Maslow. Aici includem nevoile de bază, biologice sau fiziologice. Orice fiinţă umană are nevoie de apă, mâncare, aer, odihnă, haine şi sex. Importanţa acestui nivel este clară de la sine. Atunci când omului nu-i sunt satisfăcute nevoile de ordin fiziologic, el nu mai este interesat de satisfacerea celorlalte nevoi. Cel care se gândeşte la pâine, nu mai este interesat de etică, spiritualitate etc. Doar în momentul când nevoile fiziologice au fost satisfăcute, fiinţa umană se poate orienta spre satisfacerea altor nevoi. Este o scară, treptele căreia nu pot fi sărite (evitate), atâta timp cât nu ai călcat pe prima treaptă, nu poţi păşi pe a doua. Managementul companiei calculează un minim cu care angajatul fiecărui nivel trebuie să fie remunerat, pentru a putea supravieţui. Acest minim se numeşte SALARIU. J La fel, orice organizaţie îşi stabileşte un program de lucru, în dependenţă de capacitatea de muncă a angajaţilor sau mai bine zis, în dependenţă de „nivelul refacerii capacităţii de muncă”. După o zi de muncă, corpul uman are nevoie de cel puţin 8 ore de odihnă. Este o lege a naturii!

2. NEVOIA DE SIGURANTA. Orice fiinta omeneasca are nevoie sa se simta protejata in fata oricarei amenintari a vietii. Daca traieste intr-o tara care se afla in razboi, de exemplu, se presupune ca aceasta necesitate nu este acoperita. Odata ce nevoile fiziologice sunt satisfacute, intervine nevoia si dorinta de a satisface nevoile de siguranta. Cu totii avem nevoie de securitatea casei si familiei, mai ales atunci cand vine vorba de copii.

Când nevoile biologice sunt satisfăcute, oamenii încep să se preocupe de siguranţa lor fizică şi psihică. Orice pericol care ameninţă integritatea fizică şi psihică a unei persoane trebuie eliminat. În cadrul companiilor se stabilesc reguli referitoare la securitatea muncii (accidentare, boli etc.), securitatea locului de muncă (persoanei trebuie să i se asigure anumite drepturi, el trebuie să aibă o siguranţă că nu-şi va pierde locul de muncă, aşa, din senin.), plata unor salarii peste nivelul minim de supravieţuire etc.

3. NEVOIA DE DRAGOSTE SI APARTENENTA. O data acoperite necesitatile de baza, aceasta este cea mai importanta. Nimeni nu poate sa se realizeze ca persoana fara a fi dorit si acceptat de catre celelalte fiinte omenesti. Aici sunt incluse nevoia de prietenie, familie, apartenenta la un grup, sau de implicare intr-o relatie intima non-sexuala. Relatia cu celelalte persoane la un nivel afectiv profund este forma obisnuita de a satisface aceasta necesitate. De exemplu, familia, tovarasul de viata sau prietenul. Lipsa de dragoste si apartenenta poate sa dea ocazie la importante dezechilibre mintale.
Când omul este satisfăcut din punct de vedere fiziologic şi se simte în siguranţă, el va deveni interesat să îşi satisfacă nevoile de contact cu societatea. Noi avem nevoie să intrăm în contact cu alte persoane. Este dificil pentru o persoană să trăiască singură, izolată de societate. Omul se simte mai sigur şi are nevoie să facă parte dintr-un grup oarecare, să aibă prieteni, să aibă contact cu lumea externă.
Există, desigur şi excepţii. Cineva ar putea spune că sunt multe persoane care aleg calea pustniciei şi rup contactul cu societatea. Da, este adevărat, în orice cultură, religie găsim acest timp de oameni, dar nu trebuie să uităm că ei sunt o excepţie. De la natură, omul, atât din punct de vedere fizic, cât şi spiritual este „predestinat” unei vieţi de grup.
În cadrul companiilor, noi ne integrăm într-un anumit grup. Ne mândrim sau nu, dar noi ştim că facem parte din acest grup. Interacţionăm cu colegii, cunoscuţi sau necunoscuţi, utilizăm acelaşi limbaj, simţim acest grup ca o altă „familie” a noastră. Vom să devenim parte componentă a acestui grup, până în momentul când nevoile noastre de apartenenţă nu vor fi satisfăcute.





4. NEVOIA DE AUTORESPECT. Fiecare fiinta umana are nevoie sa se respecte pe ea insasi si sa aiba o conceptie potrivita despre propria sa persoana. Este vorba aici de recunoasterea venita din partea altor indivizi (care rezulta in sentimente de putere, prestigiu, acceptare, etc) cat si din respectul de sine, ce creeaza sentimentul de incredere, adecvare, competenta. Nesatisfacerea nevoilor de stima rezulta in descurajare, si pe termen lung in complexe de inferioritate. Un nivel de autoestimare dezechilibrat (cum ar fi subestimarea, de exemplu, a gandi ca toata lumea imi este superioara) are ca rezultat un randament scazut si, in consecinta, deteriorarea comportamentului.
Orice persoană simte nevoia de a fi respectat, de a se simţi valoros. În companiile moderne, trebuie create astfel de condiţii ca angajaţii să nu se simtă subestimaţi. Îndeplinind acet tip de nevoi, vom crea o atmosferă plăcută şi productivă în cadrul companiei noastre. De multe ori angajaţii nu pleacă dintr-o companie din cauza salariului mic, ci din cauza că nu se simt respectaţi în cadrul acestei companii şi invers, mulţi angajaţi, care nu sunt satisfăcuţi întru totul de remunerarea financiară, nu-şi schimbă serviciul, pentru că se simt minunat, sunt trataţi respectuos în grupul respectiv.
De obicei, noi suntem predispuşi să oferim note elevilor, avansări în grad/ mulţumiri/ diplome angajaţilor anume pentru satisfacerea nevoii de stimă. Cu toate acestea, acest tip de evaluare are efecte advrese, deoarece, premiind un elev, avansând un angajat, îi facem pe ceilalţi membri ai grupului să se simtă subestimaţi/ dezavantajaţi. Anume din aceste considerente, trebuie să fim foarte atenţi în ceea ce priveşte sistemul de note/premii/avansări în grad etc.

5. NEVOIA DE AUTOREALIZARE. Potrivit lui Abraham Maslow, o persoana din zece simte intens aceasta nevoie. Psihologul afirma ca oamenii care au totul pot mari potentialul lor. Ei pot cauta cunostinte, liniste, experiente estetice, implinire de sine. Cea mai mare parte se concentreaza in jurul nevoilor care pot fi prevazute. Autorealizarea include obiective mai inalte si mai abstracte (de exemplu: dreptate, perfectiune, bunatate, adevar, hotarari individuale), care sunt tot mai fragile, ca si varful piramidei.
Atunci când toate nevoile au fost satisfăcute, omul tinde să-şi dezvolte propriul potenţial. Având la îndemână toate instrumentele, ei înţeleg că acum îşi pot atinge/ realiza cele mai înalte aspiraţii/ obiective. Omul tinde spre perfecţiune, spre IDEAL.  Maslow a ajuns la concluzia, că mulţi oameni, gândindu-se la propriul lor potenţial, rămân uimiţi/ speriaţi de ceea ce ar putea deveni. Unii dintre ei, chiar se feresc să-şi dezvolte potenţialul, anume din cauza fricii. Această tendinţă a fost numită de Maslow – complexul lui Iona (profetul biblic care a fost înghiţit de o balenă, tocmai când a încercat să fugă de misiunea care-i fusese „sortită”, iar mai apoi a fost eliberat pentru a-şi împlini destinul).

   Una din problemele managerilor, este că nici o companie nu satisface nevoile interioare ale persoanelor. Desigur, unele companii, încearcă să schimbe modul de organizare, transformând oficiile în locuri de muncă exotice, unde angajatul să se simtă mai confortabil decât acasă şi să stea de plăcere la serviciu. Ca şi exemplu ne-ar putea servi aici compania Google, care permite angajaţilor să-şi organizeze biroul cum le place, oferindu-le chiar şi săli de sport etc, cum vedeti in imaginile de mai jos.
  Despre teoria lui Alderfer, vorbim mai jos…

                                                       Birouri GOOGLE

TEORIA  LUI  ALDERFER( E.R.G.)

Teoria  ERG se bazeaza pe conceptia lui  Layton Alderfer  care considera ca exista  trei tipuri de nevoi individuale : nevoi existentiale( existente)  similare cu ele de fiziologie si de securitate la  Maslow, nevoi relationale ( relatdness) care au la baza comuniarea cu  ceilalti , fiind similare nevoilor de apartenenta si celor de stima din piramida lui Maslow si nevoi de implinire( growth) centralizate pe autorealizare, dezvoltarea unor abilitati si deprinderi ale individului  similare  nevoilor de autoimplinire la Maslow.

Nevoile existentiale In teoria lui Aderfer sunt extrem de importante in desfasurarea muncii, ele fiind urmatoarele: securitatea muncii, conditiile de munca , ore rezonabile pentru munca, plata adecvata a salariilor si beneficiilor.Acest tip de nevoi trebuie  satisfacut inainte ca un individ sa ajunga la urmatorul pas  si anume la nevoile de relationare. Aceste nevoi de relationare implica relatii de prietenie  cu familia, colegii de munca , subordonatii si altii. Trasatura caracteristica a  acestor nevoi este faptul ca  satisfacerea lor depinde in mod esential de raportul cu ceilalti, indiferent daca acesta este de tip ostil sau de tip amical. Nevoile de implinire  conform teoriei ERG, sunt reprezentate de acele nevoi care fac ca eforturile sa devina creative , stimulative pentru sine. Aceste nevoi sunt satisfacute prin  modul in care sunt realizate capacitatile si talentele personale.

Concluzia la care se ajunge citind aceasta  teorie este ca nu reprezinta altceva decat un rezumat al ierarhiei nevoilor lui Maslow , dar la o mai atenta studiere deducem faptul ca Alderfer  aduce o contributie importanta in teoriile motivarii prin evidentierea a nevoilor de nivel inferior si cat de importanta este implinirea acestora pentru ca si cele de rang superior sa fie pe deplin implinite, urmand un curs ascendent de jos in sus. Aceasta importanta este evidentiata in comparatia facuta intre cele doua teorii, a lui Maslow si ERG. Asa cum am aratat in subcapitolul anterior, la Maslow  daca o necesitate de ordin superior  nu este satisfacuta , acea persoana nu va reveni la  o alta necesitate de ordin inferior are deja a fost satisfacuta, pe cand la  Alderfer  in momentul in care o nevoie superioara nu este satisfacuta pentru o anumita persoana , aceasta va fi un factor motivator pentru reintarirea  nevoilor de relationare sau de existenta. Cu alte cuvinte, teoria ERG   sustine ceea ce afirma Maslow  si anume ca odata ce un nivel de nevoi este satisfacut  , nivelul superior devine important pentru un individ , iar ceea ce aduce in plus  e faptul ca daca un nivel nu este suficient satisfacut  cel inferior devine  mai important pentru acel individ. Alderfer  nu accentueaza  o ordine strict ierarhica a  satisfacerii acestor necesitati , asa cum face Maslow, intrucat aceste trei niveluri pot exista concomitent . De asemenea in teoria ERG  satisfacerea nivelurilor inferioare ale necesitatilor se constituie  intr-o forma de compensare a nesatisfacerii  nivelurilor superioare.

Teoria lui Alderfer  explica  satisfacerea concomitenta a mai multor nevoi chiar daca acestea sunt de acelasi nivel cat si faptul ca neimplinirea unei nevoi de rang superior poate antrena individul sa-si satisfaca o nevoie inferioara. Ceea ce este foarte important de retinut sunt  ideile teoriei lui Alderfer  ce o imbogateste pe cea a lui Maslow  si anume ca  satisfacerea concomitenta a doua sau mai multe nevoi poate fi  urmata in acelasi timp de un individ, asa cum am spus mai sus si  ca daca satisfacerea unei trebuinte de nivel superior  este impiedicata , creste nevoia de a satisface  una sau mai multe trebuinte de nivel inferior. Un alt aspect important de retinut este acela  ce subliniaza un alt contrast dintre ele doua teorii: teoria lui Maslow sustine  satisfacerea progresiva a nevoilor de la ele de pe nivel inferior, minime, la cele de nivel superior , complexe, iar Elderfer apreciaza ca acest proces nu are un comportament neaparat progresiv. Tot Alderfer accentueaza un aspect mai putin abordat: regresia in satisfacerea trebuintelor. In munca frustrarea apare mai ales sub forma regresiei, explicatia fiind data de faptul ca daca o persoana  este frustrata de nereusita in satisfacerea nevoilor sale  de dezvoltare , cele de relationare sau de existenta sunt iar de interes, devenind elemente majore de motivare pentru acea persoana, deci frustrarea duce in acest fel la regresie prin satisfacerea de nevoi inferioare.

Aceasta teorie poate ajuta managerii  in luarea de decizii importante in ceea ce priveste comportamentul angajatilor  atunci cand nevoile de un anumit nivel al acestora nu pot fi satisfacute , atentia acestora sa fie redirectionata  spre satisfacerea altor nevoi

Iluzii optice


  Iluzia optică (sau iluzia vizuală) reprezintă perceperea unei imagini care conduce la o estimare eronată a realității. Iluziile optice sunt studiate de psihologia percepției. 
  Iluzia este perceptia falsa a unui obiect, care, spre deosebire de halucinatie, are loc in prezenta obiectului. Totusi, perceptiile eronate sunt considerate iluzii numai daca sunt valabile pentru un numar foarte mare de indivizi. Iluziile comune tuturor indivizilor cu o stare psihofiziologica normala sunt determinate de insasi legile formarii perceptiilor. In cele ce urmeaza, va rezentam cateva imagini care creaza iluzii optice.

Se misca?

In mijloc se opreste, pe margine se invarte.

In stanga un domn suparat, in dreapta doamna calma....departeaza-te 3 m de monitor. ce vezi?

Concentreaza-te asupra punctului din mijloc si apoi indeparteaza-te incet de monitor.

Priveste atent punctul negru din mijloc. Vei vedea cum culoarea gri va incepe sa dispara

 Sunt liniile de mai sus paralele sau nu?

  Concentreaza-te asupra punctului din mijloc timp de un minut si apoi priveste in palma - vei avea senzatia ca ai ceva pe sub piele

Cate culori sunt in imagine ?Sunt doar trei culori alb, verde si roz. A doua variatie de roz este doar o iluzie.

Daca priviti punctele din cerc, o sa vedeti culoarea roz. Daca priviti atent la semnul + negru din centrul ecranului, punctul care se misca se transforma in verde.

Acum, incercati sa va concentrati pe semnul + negru din centrul ecranului. Dupa o scurta perioada de timp, o sa observati cum toate punctele roz dispar incet, incet si va ramane doar punctul verde care se roteste

Iata ce poate face creierul

Poti citi textile de mai jos?

0D474 1N7R-0 21 D3 V4R4, 574734M P3 PL4J4 0853RV4ND D0U4 F373 70P41ND 1N N151P, 151 D4D34U 53R105 1N73R35UL C0N57RU1ND UN C4573L D3 N151P CU 7URNUR1, P454J3 53CR373 51 P0DUR1. C4ND 3R4U P3 PUNC7UL D3-4 73RM1N4, 4 V3N17 UN V4L, D157RU64ND 707UL, R3DUC4ND C4573LUL L4 0 6R4M4D4 D3 N151P 51 5PUM4…. M-4M 64ND17 C4 DUP4 4747 3F0R7, F373L3 V0R 1NC3P3 54 PL4N64, D4R 1N L0C D3 4574, 4L3R64U P3 PL4J4 R424ND 51 JUC4NDU-53, 51 4U 1NC3PU7 54 C0N57RU145C4 UN 4L7 C4573L; M1-4M D47 534M4 C4 4M 1NV4747 0 M4R3 L3C713: D3D1C4M MUL7 71MP D1N V1474 N0457R4 C0N57RU1ND C3V4, D4R C4ND M41 74R21U UN V4L V1N3 51 D157RU63 707, C3 R4M4N3 3 D04R PR1373N14, 6R1J4 51 M41N1L3 4C3L0R4 C3 5UN7 C4P481L1 54 N3 F4C4 54 5UR4D3M.

Pe bzaa uonr sudtii ale ueni uvetsniariti egzlene, nu are intortmapa in ce odnrie satu liertele itnr-un cvunat. Imatpornt etse ca pmria si umtlia lireta sa fie la lcoul pitovrit. Rtseul leilretor pot sta in ocire odrnie si tustoi ptoi ctii. Atsa e psboiil prnteu ca noi ctiim cunelvite irngtei si nu letira cu ltirea.